Stelute in genele ei - Mircea Cartarescu

Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei. 
Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru 
şi erau steluţe, steluţe, steluţe în genele ei. 

Ningea, ningea, ningea peste Colentina 
demult, demult... 
da, dragii moşului, erau... 
erau steluţe în genele ei. 

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB 
ningea pe mustaţa mea şi pe gagica în roşu de alături 
tramvaiele aveau ştergătoare de parbriz şi erau... hai, toţi în cor: 
erau steluţe în genele ei. 

Eram student, era studentă 
eram eminent, era iminentă 
şi erau steluţe în genele ei. 
Aerul era rece, tramvaiele reci 
maxi-taxiurile abia înfiinţate 
mergeau toate pe patru roate 
şi erau steluţe în genele ei. 

Ningea uşurel, cu fulgi catifelaţi peste fabrica Stela 
peste blocul lui Ghiu, peste pomii înzăpeziţi... 
Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor 
aşa că nu mai ştiu ce spunea. 
Ea ma ţinea de mână şi tramvaiul patru trecea 
şi ningea şi erau... da... da, dragii moşului... 

Eu eram copil, ea era o copilă 
eu stăteam la bloc, ea stătea la vilă 
şi erau steluţe în genele ei. 
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii 
restul e în "Poeme de-amor", precum ştii 

dar lăsaţi-o baltă, copii: 
erau steluţe în genele ei. 
CORUL: Erau steluţe, erau steluţe, erau stelu-u-uţe 
În ge...eeneee...leeeee... nele eeeeeeeeei! 

Aici poemul ar trebui să se încheie 
dar nu înainte de-a va da o cheie 
a-ntregii întâmplări: 
Ea e o fata de peste blocuri şi mări 
acum e măritată, gravidă, n-are nici o importanţă. 
Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului 
Acum nu mai sunt steluţe în genele ei. 
Acum nu mai e nici o steluţă în genele ei. 
Aşa, ca să ştiţi, dragii moşului.

Nu regizez distanta dintre noi - Adrian Paunescu

Cand in bemol, cand in diez,
Cand inainte, cand-napoi,
Putere n-am sa regizez
Toata distanta dintre noi.

Ea se creeaza natural,
Din umbra mea, din umbra ta,
Ca sa ma simt un ultim cal
Ce n-are dreptul la o sa.

Sta departarea la refren
Si se repeta delirant,
De parca intre noi e-un tren
Ce-mpinge garile-n neant.

Alergi spre mine si alerg,
Pe drumul, zi de zi, mai lung
Si, daca n-am fugi in cerc,
N-ar fi s-ajungi, n-ar fi s-ajung.

Aceeasi muchie de cutit,
Aceleasi pante de noroi,
Ma tem ca ne-am obisnuit
Cu departarea dintre noi.

Psihologie de amanti,
Narav de camarazi de front,
Mereu mai reci si mai distanti,
Ca orizont de orizont.

Ne e din ce in ce mai greu,
Nu ne putem preface, nu
Un capat trist al lumii, eu,
Un capat trist al lumii, tu.

Distanti la suflet si la trup,
Tu ma infirmi, eu te infirm,
Suntem silabe ce se rup,
Dintr-un cuvant ramas infirm.

Ma-ndemni, asa cum te indemn,
Sa ne unim pe-acelasi ring
Suntem magneti de-acelasi semn,
Ce se doresc si se resping.

Versuri: Adrian Paunescu

Muzica si interpretare: Florin Camen

Cand te scuturi de zapada

Cand te scuturi de zapada 

Ref. 
Cand te scuturi de zapada, 
Nu sti cat esti de frumoasa. 
Ochii-s verzi, zapada-i alba, 
Si se face cald in casa. 

Jepii Mici, ca sa te vada, 
Si-au cuparat ochelari. 
Si in cea mai mare graba, 
I-au chemat pe Jepii Mari. 
Si calugarii din schit, 
Vor cu toti a te vedea. 
La cabana au venit, 
Doar pentru iubita mea. 

Ref. 
Cand te scuturi de zapada, 
Nu sti cat esti de frumoasa. 
Ochii-s verzi, zapada-i alba, 
Si se face cald in casa. 

Crivatul, cand te-a zarit, 
N-a mai vrut s-o ia din loc. 
Si se-aud in departari, 
Toti cainii latrand la stani. 
Dar nu stiu sigur, azi sau maine, 
Pe morar am sa te sui. 
Sa ne logodim iubito, 
Sus in varful muntelui. 

Ref. 
Cand te scuturi de zapada, 
Nu sti cat esti de frumoasa. 
Ochii-s verzi, zapada-i alba, 
Si se face cald in casa. 

Si calugarii din schit, 
Vor cu toti a te vedea. 
La cabana au venit, 
La cabana Padina. 
Nu stiu sigur, azi sau maine, 
Pe morar am sa te sui. 
Sa ne logodim iubito, 
Sus la mama dracului. 

Ref. 
Cand te scuturi de zapada, 
Nu sti cat esti de frumoasa. 
Ochii-s verzi, zapada-i alba, 
Si se face cald ïn casa.

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Buna varianta rea - Adrian Paunescu

La noapte ne certam definitiv, 
Ne despartin in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv, 
Sa ne-mpacam fara motive maine. 

Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare, 
Iubirea noastra toata-i un defect, 
Fereasca Dumnezeu sa se repare. 

Ref :
Imi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze
Esti binele, precum esti raul meu, 
Cea mai cumplita dintre ipoteze. 

Ma calci pe nervi si ma innebunesti, 
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo, 
Cu-aceste negre maini imparatesti
Sa-ti nimeresc gatlejul ca Othello. 

Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez in mine, 
Pe inima te port, te duc pe nervi, 
M-ai prefacut in cioburi si ruine. 

La tot ce-i hotarat definitiv
Nu am nici azi nimica impotriva, 
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa. 

Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram 
La scurta despartire de o viata. 

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Din copilarie

1) Sa trosneasca lemne-n foc
Si sa vina multa noapte. 
Un pridvor de busuioc
Cu miros de mere coapte. 
Si sa ninga nins enorm
Pan' la streasina si peste
Si in scaun sa adorm, adorm
Ca din drog si de-o poveste. 

2) Cu ziarul pe genunchi
Si cu pleoapele cazute
Sa-mi rasara moartea-n trunchi
Si pe ochi sa ma sarute. 
Ce batrani sa fie vii, 
Pacea lumii fie gata. 
Eu copil intre copii, copii
Si afara tanar tata. 

3) Si bunica sa ma ia
Sa ma duca-ncet spre perna
Si sa simt venind din ea
Toata linistea eterna. 
Sa trosneasca lemne-n foc
Sub un biet ibric cu lapte, 
Sa miroasa-a busuioc, 
Sa miroasa, sa miroasa a mere coapte. 

Si sa ninga nins enorm, 
Pan' la streasina si peste. 
Si in scaun sa adorm, adorm
Ca din drog sï de-o poveste.

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Antiprimavara - Adrian Paunescu

 

Antiprimavara- versuri de Adrian Paunescu, cantata de Tudor Gheorghe

 

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.

În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuibul li-i stricat la streşini
Şi lîngă mine nu eşti tu.

R. Primăvară, care-ai fost,
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci, sîntem reci,
Iarnă ni-i pe veci.

Schimbări mai grave decît moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.

Şi ninge pînă la prăsele
Ninsoarea intră-n trupul tot
E-un dans de oameni de zăpadă
Ce-mbrăţişarea n-o mai pot.

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.

La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primăvară
Şi toţi cocorii emigranţï.

Ruga pentru Duminica Floriilor - Ion Minulescu

Dezleaga-ma, Parinte, de ce-am jurat sa fiu
Si iarta-ma ca-n viata n-am fost decât ce sunt -
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie
Si-un mic vârtej de vânt...

Dezleaga-ma de vina de-a fi-ncercat sa fac
Granit din caramida
Si bronz din baligar,
Colan de pietre scumpe din sâmburi de dovleac
Si-un Pegas cu-aripi duble din clasicul magar...

Si iarta-ma ca-n viata n-am fost decât asa
Cum te-am vazut pe tine -
C-asa credeam ca-i bine!...
Dar azi, când vad ca-i altfel de cum am vrut sa fie,
Stropeste-mi ochii, Doamne, cu stropi de apa vie,
Reteaza-mi mâna dreapta
Si pune-mi straja gurii,
Alunga-mi nebunia din scoartele Scripturii
Si-apoi desprinde-mi chipul de pe icoana Ta
Si fa sa uit c-odata am fost si eu ca Tine!...