" Lolita, lumina a vietii mele, vapaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii executa o miscare în trei timpi, coborând pe valul palatului ca sa atinga, la timpul trei, dintii. Lo. Li. Ta.
Dimineata, era Lo, pur si simplu Lo. Cum statea în picioare, un metru cincizeci în sosete. Era Lola, când purta pantaloni pescaresti. Era Dolly, la scoala. Dolores era ea în împrejurari oficiale. Dar, în bratele mele, era întotdeauna Lolita.
A mai fost«cineva înaintea ei ? Da, da, a fost. De fapt, poate n-ar fi existat o Lolita daca, într-o vara, initiatica, n-as fi iubit o anumita fetita. într-un principat la tarmul marii. Dar când ? Când ? Demult, cu ani si ani înainte de nasterea Lolitei. Câti ani? Aproape vârsta mea din acea vara. Stilul prozei fantastice este acela al unui ucigas.
Doamnelor si domnilor jurati, proba numarul unu este ceea ce au pizmuit serafimii, dezinformatii, naivii, nobil înaripatii serafimi. Priviti aceasta împletitura de spini."
" Mi-am acoperit fata cu mâna si m-au podidit lacrimile, cele mai fierbinti lacrimi din viata mea. Le simteam cum serpuiesc printre degete si se scurg pe barbie si ma ard si nasul mi s-a înfundat si nu ma puteam opri si atunci ea mi-a atins cu degetele încheietura mâinii.
- Nu ma atinge, simt ca mor, am zis. Esti sigura ca nu vrei sa vii cu mine ? Nu-mi lasi nici o speranta ca ai sa vii? Spune-mi macar atât.
- Nu, spuse ea. Nu, dragule, nu. Nu-mi spusese niciodata dragule.
- Nu, zise, nici nu se pune problema. Mai degraba ma întorc la Cue. Vreau sa zic... îsi cauta cuvintele. I le-am suplinit mintal ("El mi-a frânt inima. Tu mi-ai distrus, pur si simplu, viata !"). "
" Asadar, asta-i povestea mea. Am recitit-o. Are în ea crâmpeie de suflet, suvite de sânge si gânganii verzi, stralucitoare. în momentele cruciale ale istorisirii, simt cum eul meu alunecos fuge de mine cufundându-se în ape mai întunecate, mai sumbre, pe care nu ma încumet sa le sondez. N-am vrut sa ranesc pe nimeni si, de aceea, multe lucruri si persoane ramân învaluite în mister. în ce ma priveste, am cochetat cu multe pseudonime pâna sa nimeresc unul deosebit de sugestiv. Exista în notele mele "Otto Otto" si "Mesmer Mesmer" si "Lamber Lamber", dar, din anumite motive, alegerea facuta de mine exprima cel mai bine nemernicia."
" Ma gândesc la zimbri si la îngeri, la taina colorantilor rezistenti, la sonetele profetice, la refugiul oferit de arta. Este singurul fel de nemurire de care ne vom bucura si tu, si eu, Lolita mea."
Vladimir Vladimirovici Nabokov s-a nascut pe 23 aprilie 1899, la Sankt-Petersburg, într-o familie foarte cultivata. în 1919, Nabokovii sunt nevoiti sa emigreze. Tatal scriitorului este ucis de un fanatic rus în 1922, la Berlin. Vladimir Nabokov a primit o educatie îngrijita, ajungând sa stapâneasca impecabil germana, franceza si engleza. Studiaza limbile slave si romanice la Trinity College din Cambridge pâna în 1922. Apoi locuieste la Berlin (1923-l937) si Paris (1937-l940), scriind cu fervoare, în rusa, opt romane, zeci de povestiri, sute de poeme si câteva drame. în 1925, se casatoreste cu Vera Slonim. îsi întretine familia din traduceri, lectii de engleza si tenis, precum si ca autor de cuvinte încrucisate în rusa si ca analist de sah.
In 1940, pleaca în America, de teama sa nu fie trimis într-un lagar de concentrare. Preda la Wellesley, Harvard si Stanford. Intre 1948 si 1959, este profesor de literatura rusa la Corneli University. Pasionat de entomologie, Nabokov descopera în 1944 o (sub)specie de fluture care-i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov.
Nabokov a tradus în engleza Evgheni Oneghin de Puskin si Un erou al timpului nostru de Lermontov. Este autorul mai multor lucrari de critica literara, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru întelegerea artei sale.
Din seria rusa a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Masenka (1926), Rege, dama, valet (1928),Apararea Lujin (1930), Camera obscura (1932), Disperare (1934), Darul (1937), Invitatie la esafod (1938).
Dupa stabilirea în Statele Unite, începe stralucita sa cariera de romancier în limba engleza. Publica:Adevarata viata a lui Sebastian Knight (1941), Bend Sinister (1947), Lolila (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman în versuri, cu adnotari), Ada (1969), Lucruri transparente(1972) si Privindu-i pe arlechini (1974). în 1967, îi apare volumul autobiografic Vorbeste, memorie.
Nabokov a primit National Book Foundation Medal. Moare în Elvetia, la Montreux, în 1977.
Din cauza subiectului sau extrem de socant -dragostea morbida a unui barbat matur pentru o fetita de doisprezece ani -, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat în Statele Unite abia dupa aparitia sa în Franta. Ritmurile cartii sunt cele ale povestilor mitologice despre fauni si nimfe. Nabokov a împrospatat limba engleza folosind denotatiile cuvintelor apte sa echivaleze plasticitatea limbii ruse si umorul gogolian. Lolita a cunoscut doua ecranizari mult comentate: cea a lui Stanley Kubrick din 1962, cu James Mason, Sue Lyon si Shelley Winters în rolurile principale, si cea a lui Adrian Lyne din 1998, cu Jeremy Irons, Dominique Swain si Melanie Griffith.
