Autopsia sufletului

Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa asisti la autopsia propriului tau suflet ?
Imagineaza-ti pentru o clipa - e in fata ta, pe masa de birou, asezat intre atlasul de anatomie si cana cu cafea...
Il poti lua in palme, il poti cantari, ii poti aprecia consistenta, ii poti observa forma, culoarea, ii poti simti mirosul...
Si acum, curaj! e momentul sa iei bisturiul si sa faci prima incizie !
Esti curios de ce ai putea descoperi inauntru ?
Dar ai grija ! Inainte de toate trebuie sa stii ca prin acea taietura s-ar putea sa curga toate visele, sperantele, iluziile ... si odata inceput acest proces cu siguranta este ireversibil. Vei avea nevoie de mult curaj sa mergi mai departe; sufletul tau va fi disecat in mii de bucatele si apoi reconstruit - oare chiar esti pregatit pentru ce va urma ?

Aripile - Virgil Carianopol

Nu-mi pune aripi! - am strigat
spre îngerul ce mă ţinea
când îmi vâra aripi cu sila
şi-n umeri mi le îndesa.

Nu vreau!
Dar el, cu o răbdare
pe care numai îngerii o au
Nu mă lăsa, deşi din ele,
Spuneam că nu ştiu cum să dau...

N-auzi?? - strigam.
Tocmai cu mine?
Nu fi aşa ne-ndurător!
Nu le strica, le pui zadarnic.
Eu niciodata n-am să zbor!

Eşti surd?? l-am zguduit lovindu-l.
Dar el tot mai aprins lucra.
Ştia că voi avea nevoie
Ştia c-odata voi zbura! .....

Ante (i) Valentine`s Day

Ca in fiecare an de altfel ,incep sa ma irit "la culme" in apropierea memorabilei zile de 14 februarie ... totul devine atat de comercial, atat de mult prost gust ma inconjoara incat simt ca mi se face greata si ma cuprinde o furie pana in maduva oaselor.
Peste tot numai inimioare rosii, trandafiri, cutii de ciocolata la reduceri, ursuleti de plus si altele din aceeasi categorie, totul "strigand in gura mare" : KITSCH !
Subit, pe data de 14 februarie, in fiecare an, lumea isi aminteste ca iubeste ... si mai mult decat atat pentru a fi in trend trebuie sa si cumpere ceva rosu/roz persoanei "iubite" pentru a demonstra asta...
Totul se reduce la un sablon, nu mai vezi nimic original. Avem nevoie de o zi pe an in care sa ne demonstram iubirea si in rest putem sa ne uram cat vrem, sa ne comportam oribil unii cu altii chiar sa pornim razboaie mondiale intre noi daca asta vrem ... conteaza ca de Valentine`s Day totul a fost numai o inimioara rosie si o petala de trandafir ...
Ma simt profund dezgustata de tot ceea ce se petrece in jurul meu !

Cantec de dor - Nichita Stanescu

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Precautie - Marin Sorescu

M-am imbracat c-o armura
Facuta din pietrele ce-au ramas
Dupa ce a trecut apa. 

Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafa,
Ca sa pot vedea numai
Cu mintea
De pe urma.

Mi-am protejat
Mainile, picioarele, gandurile
Nelasand nici un loc liber
Care sa poata fi atins de mangaieri
Ori de alte otravuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasa
De broasca testoasa
Ce-a trait 800 de ani.

Cand totul a fost gata
I-am raspuns tandru:
- Si eu te iubesc.


- o poezie foarte draga mie, si vor mai urma si altele :)

Prolog de iarna

Iarna... totul incepe iarna ... afara era o lume de basm, copacii incarcati de zapada si ceata care usor cobora din vazduh reuseau sa creeze o atmosfera de mister impletit cu miros de copilarie.
Ningea peste noi, ningea peste zambete si peste pacatele noastre. Iarna e cu siguranta anotimpul visarii... fulgii de nea se lasau alene peste tamplele noastre incarcate de griji si framantari si se topeau usor lasand in urma lor doar picaturi de apa sacra, lacrimi din ochi de inger...
Dar noi nu mai simtim nici fulgii, nici picaturile de apa, am uitat de mult iernile copilariei noastre ... acum suntem mereu prea grabiti pentru a mai zabovi o clipa in visare ...
Oare chiar am crescut prea mult sa ne mai putem bucura de jocul fulgilor de nea, de padurea ninsa, de amurgul de iarna, de mirosul de mere coapte, de povestile de la gura sobei ?
Nu mai avem timp nici macar o secunda in vartejul vietii noastre sa ne oprim si sa ne inclinam in fata minunilor ce se petrec zilnic sub ochii nostri ?
Si atunci ma intreb la ce se rezuma toata viata asta ...