Din poeziile copilariei - de primavara : Otilia Cazimir - "De pe-o Buna Dimineata"

De pe-o „buna dimineata”
Cu tulpina de cârcel,
A sarit un gândacel
Cu mustatile de ata.

Alti gândaci, marunti si rosii,
Care-si poarta fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnorosii!

Iar pe-un fir de papadie,
Ce se-nalta, drept, din iarba,
Suie-un carabus cu barba,
În hainuta aurie.

Suie, mândru si grabit,
Sa vesteasca-n lumea mare:
- Preacinstita adunare,
Primavara a sosit!

Fata cu vioara - de Radu Stanca

-ramane una dintre poeziile mele preferate - cu ea se deschideau mereu serile de poezie in La Port. Petra stia atat de bine sa faca o atmosfera de basm acolo, stia atat de bine sa aleaga poeziile pe care le citea. Abia astept sa mai merg la seri pe taramul poeziei pt ca anul acesta nu am reusit sa ajung inca...  De acolo mi-au ramas intiparite in suflet mai multe poezii dintre care si Fata cu Vioara a lui Radu Stanca pe care am auzit-o pentru prima oara citita de Petra.

 

 

Acum, când ochii ei nu mai privesc,
Când degetele ei prelungi, de ceară,
Nu mai aleargă, nu mai dănţuiesc
Ca un păianjen galben pe vioară,

Acum, când nu mai tremură pe-alei
Ci doarme, în sfârşit, între glicine,
Am să vă spun, prieteni, taina ei,
Taina ei neagră, plină de suspine...

Voi o credeaţi nebună, negreşit,
Când o vedeaţi mereu, fără-ncetare,
Cu sânul gol, cu părul despletit,
Cântând pe uliţi veşnica-i cântare...

Dar adevăru-i altul şi mă tem
Să vi-l mai spun acum, când e zadarnic...
Fata purta cu vioara un blestem!
Şi ce blestem - sălbatic şi amarnic!

Căci tatăl ei, un jidov scund, urât,
Murind, îi hărăzise într-o seară,
Să nu trăiască după el decât
Atâta timp cât va cânta la vioară!

De-aceea, zi de zi, până-n amurg,
Pe străzi, prin pieţe, dornică de viaţă,
Cânta din răsputeri în vechiul burg,
Cânta prin soare, viscole sau ceaţă...

De-aceea alerga necontenit,
Mergea mereu cu vioara sub bărbie,
Îşi aiura descântecul smintit,
Se prăvălea în el ca-ntr-o orgie!

Dar într-o noapte, de prea mult cântat,
Deodată toate corzile plesniră!
Un vaier scurt şi-un ţipăt încleştat
În cerul pulmburiu se-ncolăciră!..

Atunci, cu ochii mari, înspăimântaţi,
Din părul blond îşi smulse patru fire...
Şi voi râdeaţi, nebunilor! Râdeaţi!
Fecioara însă, ea cânta-n neştire...

Ce cântec pur şi nemaiauzit!
N-o să vi-l spun, căci nu se poate spune!
Dar prea mult timp, pe lemnul istovit
Nu dăinuiră nici aceste strune...

Nici ele nu putură, prin alei,
Să-i prelungească marea agonie...
Şi-acum fecioara doarme-n racla ei
Ca o vioară frântă în cutie!

Cand ai nevoie de dragoste - Mircea Cartarescu

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

Taramul fermecat

   Fetita era imbracata intr-o rochita alba, diafana, parea o zana. A intrat in liftul transparent de sticla care o va duce in siguranta in lumea ei magica , lumea care de mult o asteapta. Nici o urma de teama nu se strecura in sufletul ei in acele momente. Stia ca totul va fi bine in cele din urma, ca va ajunge acolo unde trebuie.
   Asadar se instala in liftul care cobora lin, usor in inima stancii. Muntele se despartea pentru ca liftul sa poata incapea printre colturile dure de stanca. Fetita putea vedea prin transparenta liftului inima muntelui.Calatoria nu va mai dura mult. La un moment dat liftul incetini si fetita stia ca in curand va trebui sa coboare. In final liftul se opri, usile sale masive de sticla se dadura la o parte.
   In fata ochilor fetitei se deschidea o lume de basm, era lumea ei, locul in care trebuia sa ajunga de atata timp !
   Inima i se umplea de pace si o nespusa bucurie incepea s-o invaluie.
   A coborat din lift iar acum calca pe iarba verde; era desculta si simtea iarba sub picioarele sale firave ca un covor moale si pufos. Se afla intr-o poienita la marginea careia se inaltau copaci seculari pana la cer.
   Putea vedea casutele atat de minutios sculptate din ciupercute cu palarii rosii si bulinute albe, florile multicolore si parfumate care inconjurau poienita, cerul atat de albastru, atat de senin...
   Printre copaci zari iepurasi albi si caprioare, iar deasupra ei fluturi viu colorati si pasari fantastice isi impleteau zborul. Fetita se bucura de toate aceste minuni care ii luau ochii. Aici se simtea in siguranta.
   Atingand cerul cu palmele sale mici putea vedea cum din loc in loc se formeaza curcubee stralucitoare si norisori pufosi incep sa coboare atingandu-i cu delicatete tamplele. Soarele se cernea atat de frumos printre ramurile copacilor, formand un joc de lumini si umbre. Razele lui calde dezmierdau intreaga natura.
   Fetita s-a asezat pe iarba moale si asculta atenta- in apropiere se auzeau ciripiturile pasarilor si un izvor cu apa curata ca lacrima susotea lin.
   La un moment dat observa o poteca din pietricele care serpuind printre tufele incarcate cu flori ducea la o casuta. O lua intr-acolo si cum calca pe pietricele putea vedea cum acestea se lumineaza sub pasii ei- " Doamne cat de frumos ! " exclama fetita plina de uimire. Poteca incepu sa urce usor si dupa putin timp, fetita ajunse in dreptul casutei. Era cel mai dragut lucru pe care il vazuse vreodata- o casuta sculptata din trunchiul unei ciupercute, cu acoperis rosu cu buline albe si ferestre rotunde, micute prin care lumina soarelui patrundea cu sfiala in interior.
   Prin usa intredeschisa strabatea pana la ea o imbatatoare aroma de tarta cu mere. Era pregatita sa intre- cineva cu siguranta o astepta.
   Puse usor mana pe clanta sa poata deschide mai bine usa dar cand sa puna piciorul pe prag o voce cunoscuta exclama " acum voi numara de la 1 la 10... si cand voi ajunge la 10 vei reveni alaturi de mine in aceasta camera ... inspira profund, mentine aerul, expira ... "