Taramul fermecat

   Fetita era imbracata intr-o rochita alba, diafana, parea o zana. A intrat in liftul transparent de sticla care o va duce in siguranta in lumea ei magica , lumea care de mult o asteapta. Nici o urma de teama nu se strecura in sufletul ei in acele momente. Stia ca totul va fi bine in cele din urma, ca va ajunge acolo unde trebuie.
   Asadar se instala in liftul care cobora lin, usor in inima stancii. Muntele se despartea pentru ca liftul sa poata incapea printre colturile dure de stanca. Fetita putea vedea prin transparenta liftului inima muntelui.Calatoria nu va mai dura mult. La un moment dat liftul incetini si fetita stia ca in curand va trebui sa coboare. In final liftul se opri, usile sale masive de sticla se dadura la o parte.
   In fata ochilor fetitei se deschidea o lume de basm, era lumea ei, locul in care trebuia sa ajunga de atata timp !
   Inima i se umplea de pace si o nespusa bucurie incepea s-o invaluie.
   A coborat din lift iar acum calca pe iarba verde; era desculta si simtea iarba sub picioarele sale firave ca un covor moale si pufos. Se afla intr-o poienita la marginea careia se inaltau copaci seculari pana la cer.
   Putea vedea casutele atat de minutios sculptate din ciupercute cu palarii rosii si bulinute albe, florile multicolore si parfumate care inconjurau poienita, cerul atat de albastru, atat de senin...
   Printre copaci zari iepurasi albi si caprioare, iar deasupra ei fluturi viu colorati si pasari fantastice isi impleteau zborul. Fetita se bucura de toate aceste minuni care ii luau ochii. Aici se simtea in siguranta.
   Atingand cerul cu palmele sale mici putea vedea cum din loc in loc se formeaza curcubee stralucitoare si norisori pufosi incep sa coboare atingandu-i cu delicatete tamplele. Soarele se cernea atat de frumos printre ramurile copacilor, formand un joc de lumini si umbre. Razele lui calde dezmierdau intreaga natura.
   Fetita s-a asezat pe iarba moale si asculta atenta- in apropiere se auzeau ciripiturile pasarilor si un izvor cu apa curata ca lacrima susotea lin.
   La un moment dat observa o poteca din pietricele care serpuind printre tufele incarcate cu flori ducea la o casuta. O lua intr-acolo si cum calca pe pietricele putea vedea cum acestea se lumineaza sub pasii ei- " Doamne cat de frumos ! " exclama fetita plina de uimire. Poteca incepu sa urce usor si dupa putin timp, fetita ajunse in dreptul casutei. Era cel mai dragut lucru pe care il vazuse vreodata- o casuta sculptata din trunchiul unei ciupercute, cu acoperis rosu cu buline albe si ferestre rotunde, micute prin care lumina soarelui patrundea cu sfiala in interior.
   Prin usa intredeschisa strabatea pana la ea o imbatatoare aroma de tarta cu mere. Era pregatita sa intre- cineva cu siguranta o astepta.
   Puse usor mana pe clanta sa poata deschide mai bine usa dar cand sa puna piciorul pe prag o voce cunoscuta exclama " acum voi numara de la 1 la 10... si cand voi ajunge la 10 vei reveni alaturi de mine in aceasta camera ... inspira profund, mentine aerul, expira ... "